09-02-2009, 08:18 PM
Energia necesara organismului pentru a face chiar si cea mai mica miscare este creata de niste generatoare minuscule din interiorul fiecarei celule, numite mitocondrii, dupa cum bine spune Doctorul Robert Young in cartea sa, “Dieta Young pentru bolnavii de diabet”.
La fel ca si in cazul combustiei la automobile, procesul de producere a energiei are neajunsurile lui, si anume ca se formeaza asa numitele deseuri acide. Tipul de toxine care intra in componenta acestor deseuri este determinat atat de tipul combustibilului utilizat cat si de mediul in care este consumat.
In conditii ideale este eliberat dioxidul de carbon - acid mai putin toxic -, insa adesea rezulta acidul lactic, care este si mai toxic. Cat timo organismul are un aport suficient de oxigen, energia se obtine prin respiratie, care produce dioxid de carbon care se elimina prin plamani. Fara oxigen suficient, procesul devine unul de fermentatie care descarca in tesuturi acidul lactic.
Este nevoie de 20 de parti de oxigen pentru a neutraliza o parte de dioxid de carbon si a mentine echilibrul fragil de 7,356 al pH-ului din organism. De aceea, dupa o cursa, alergatorii stau aplecati, cu mainile sprijinite de genunchi sau se intind, respirand din greu, pentru ca au nevoie de oxigen pentru a neutraliza acumularea excesiva de acizi din timpul cursei, altfel pot avea stari de lesin sau chiar deces. Avem nevoie de oxigen din belsug, pentru a ne mentine organismul sanatos si alcalin.
Exercitiile fizice anaerobe (in sens propriu: fara oxigen) sau in exces, adica de cate ori faceti efort cand ajungeti sa respirati cu greutate, luptandu-va sa obtineti oxigen - duc la cresterea aciditatii si a glicemiei, suprasolicitand pancreasul si declansand acel cerc vicios cae duce la diabet.
La inceput glicemia scade, pe masura ce glucoza este consumata pentru a se obtine energie. Apoi intervin glandele suprarenale, eliberand adrenalina, care transmite ficatului si muschilor semnale pentru a elibera zaharurile (glicogen) stocate la nivelul lor. Aceasta eliberare de glucoza furnizeaza pe termen scurt combustibil pentru obtinerea de energie, dar in cazul unei cantitati insuficiente de oxigen (in timpul exercitiilor anaerobe sau a efortului intens), cresterea cantitatii de glucoza creeaza si mai multi acizi si astfel ati intrat in cercul vicios in care alterneaza starile de hipoglicemie si hiperglicemie, ceea ce duce la rezistenta la insulina si la diabet de tip 2.
Iata explicatia de ce unele persoane care fac exercitii fizice nu reusesc sa slabeasca, sau chiar se ingrasa: fara oxigen suficient, organismul este fortat sa intre in modul de functionare cu scop de autoconservare, producand colesterolul si pastrand grasimile pentru a tampona acizii, ceea ce duce la obezitate.
Ridicatul greutatilor este exemplul clasic de exercitiu anaerob. Exercitiile clasice gen flotari, abdomene, tractiuni la bara intra in aceeasi categorie. Chiar si unele exercitii aerobice (cu oxigen), practicate in exces, pot deveni practic anaerobice, precum alergatul, ciclismul montan sau urcatul scarilor.
La fel ca si in cazul combustiei la automobile, procesul de producere a energiei are neajunsurile lui, si anume ca se formeaza asa numitele deseuri acide. Tipul de toxine care intra in componenta acestor deseuri este determinat atat de tipul combustibilului utilizat cat si de mediul in care este consumat.
In conditii ideale este eliberat dioxidul de carbon - acid mai putin toxic -, insa adesea rezulta acidul lactic, care este si mai toxic. Cat timo organismul are un aport suficient de oxigen, energia se obtine prin respiratie, care produce dioxid de carbon care se elimina prin plamani. Fara oxigen suficient, procesul devine unul de fermentatie care descarca in tesuturi acidul lactic.
Este nevoie de 20 de parti de oxigen pentru a neutraliza o parte de dioxid de carbon si a mentine echilibrul fragil de 7,356 al pH-ului din organism. De aceea, dupa o cursa, alergatorii stau aplecati, cu mainile sprijinite de genunchi sau se intind, respirand din greu, pentru ca au nevoie de oxigen pentru a neutraliza acumularea excesiva de acizi din timpul cursei, altfel pot avea stari de lesin sau chiar deces. Avem nevoie de oxigen din belsug, pentru a ne mentine organismul sanatos si alcalin.
Exercitiile fizice anaerobe (in sens propriu: fara oxigen) sau in exces, adica de cate ori faceti efort cand ajungeti sa respirati cu greutate, luptandu-va sa obtineti oxigen - duc la cresterea aciditatii si a glicemiei, suprasolicitand pancreasul si declansand acel cerc vicios cae duce la diabet.
La inceput glicemia scade, pe masura ce glucoza este consumata pentru a se obtine energie. Apoi intervin glandele suprarenale, eliberand adrenalina, care transmite ficatului si muschilor semnale pentru a elibera zaharurile (glicogen) stocate la nivelul lor. Aceasta eliberare de glucoza furnizeaza pe termen scurt combustibil pentru obtinerea de energie, dar in cazul unei cantitati insuficiente de oxigen (in timpul exercitiilor anaerobe sau a efortului intens), cresterea cantitatii de glucoza creeaza si mai multi acizi si astfel ati intrat in cercul vicios in care alterneaza starile de hipoglicemie si hiperglicemie, ceea ce duce la rezistenta la insulina si la diabet de tip 2.
Iata explicatia de ce unele persoane care fac exercitii fizice nu reusesc sa slabeasca, sau chiar se ingrasa: fara oxigen suficient, organismul este fortat sa intre in modul de functionare cu scop de autoconservare, producand colesterolul si pastrand grasimile pentru a tampona acizii, ceea ce duce la obezitate.
Ridicatul greutatilor este exemplul clasic de exercitiu anaerob. Exercitiile clasice gen flotari, abdomene, tractiuni la bara intra in aceeasi categorie. Chiar si unele exercitii aerobice (cu oxigen), practicate in exces, pot deveni practic anaerobice, precum alergatul, ciclismul montan sau urcatul scarilor.
Detalii pe Sanatate-ph